Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate din copilarie caracterizata prin incapacitatea copilului de a vorbi si de a comunica eficient in situatii sociale. Copiii cu mutism selectiv nu initiaza vorbirea si nu raspund atunci cand sunt intrebati de altii in medii sociale. Acest lucru se poate intampla in medii care implica atat copii, cat si adulti.

Copiii cu mutism selectiv sunt capabili sa comunice clar si eficient in locuri in care se simt confortabil si in siguranta. Acesti copii vorbesc acasa, in prezenta familiei sau a prietenilor apropiati.

Mutismul selectiv incepe de obicei inainte ca un copil sa implineasca cinci ani, dar este posibil sa nu ajunga in atentia clinica pana cand copilul intra la scoala, unde exista o crestere a interactiunilor sociale. Copiii cu acest tip de anxietate intampina greutati in a citi cu voce tare, in a vorbi in fata clasei si in a lucra in grupuri mari. Acest lucru poate face ca scoala sa fie pentru ei un mediu foarte dificil.

​Semnele mutismului selectiv

Mutismul selectiv se caracterizeaza prin lipsa vorbirii in anumite situatii si poate interfera cu functionarea sociala si academica. Unele dintre cele mai des intalnite semne sunt urmatoarele:

  • esecul constant de a vorbi in situatii sociale specifice;

  • problemele de comunicare interfereaza cu performantele educationale sau ocupationale;

  • problemele de comunicare dureaza de cel putin o luna – nu se limiteaza la prima luna de scoala;

  • esecul de a vorbi nu este cauzat de lipsa de cunoastere a limbii.

Alte simptome ale mutismului selectiv:

  • timiditate excesiva;

  • izolare sociala;

  • frica de jena in fata unui grup;

  • crize de furie;

  • comportament de opozitie;

  • negativitate.

​Cauzele mutismului selectiv

Avand in vedere ca mutismul selectiv este destul de rar, factorii de risc nu sunt bine cunoscuti. Exista cateva declansatoare care pot fi legate de aceasta tulburare:

Factori temperamentali: Urmareste inhibitia comportamentala, afectul negativ si antecedentele parentale de timiditate, izolarea sociala si anxietatea sociala. Conform celor de la Mindmed.ro copiii diagnosticati cu mutism selectiv ar putea avea, de asemenea, tulburari de limbaj receptiv.

Probleme de mediu: Parintii care manifesta inhibitie sociala modeleaza comportamentul copiilor. Comportamentul excesiv de controlat sau supraprotector din partea parintilor poate fi, de asemenea, un risc.

Genetica: Din cauza suprapunerii cu anxietatea sociala, ar putea exista o componenta genetica in comun intre cele doua tulburari.

​Tratamentul mutismului selectiv

Tratamentul mutismului selectiv poate implica o combinatie de psihoterapie si medicamente, desi psihoterapia este in general prima recomandare. Unii copii cu mutism selectiv au o tulburare concomitenta de vorbire si limbaj. Desi nu este intotdeauna cazul, recomandat ar fi sa obtii o evaluare a vorbirii si a limbajului copilului tau pentru a exclude orice tulburari de comunicare.

Strategiile comportamentale si terapia cognitiv-comportamentala sunt cele mai des folosite metode terapeutice pentru mutismul selectiv. Folosind mai multe strategii menite sa reduca anxietatea, aceste interventii terapeutice ii ajuta pe copii sa invete sa se angajeze treptat in mai multe comportamente de vorbire.

De asemenea, este importanta construirea stimei de sine a celor mici. Este recomandat sa gasesti grupuri si cursuri care il intereseaza pe micutul tau. Integrandu-l in astfel de grupuri, copilul tau se va simti confortabil intr-un mediu nou si va invata mai usor sa vorbeasca in mediile sociale.