Ma numesc Maria si am 25 ani.
Povestea mea incepe cand aveam 19 ani. M-am angajat pentru prima oara si eram super fericita, abia asteptam sa-mi incep primul meu job. Cand am ajuns acolo, am facut cunostiinta cu colegii mei, printre care si EL, un barbat mai mare ca mine cu 16 ani, cu un aspect fizic placut pentru varsta lui, cu niste ochi cuceritori, albastrii, pus mereu pe glume.
Nu am dat importanta, pentru ca aflasem barfele de la o colega: acest EL era indragostit de o alta colega si se presupunea ca aveau o relatie. Au trecut zilele, ma acomodam din ce in ce mai mult. Ma intelegeam bine cu toti, iar cu EL ajunsesem mai apropiati. Mereu pusi pe glume, la cafele, tigari, in oras cu restul colegilor. Si uite asa, intr-o zi, seful meu formeaza echipe pentru anumite proiecte si ma baga pe mine si pe EL in aceeasi echipa, echipa de doi. Fata de care era indragostit lucra in alt departament.
Îmi iubesc bărbații
Iubesc un barbat insurat
Sunt casatorita si am 2 copii, dar sunt indragostita de o femeie
Asa am ajuns sa-l cunosc mai bine si…sa ma indragostesc lulea. Zile, saptamani…vroiam mai mult si nu stiam cum sa spun. Diferenta de varsta era mare, insa asta nu m-a deranjat niciodata. Pana cand intr-o zi…cand in masina, in drum spre serviciu, asteptam in coloana la un accident, mai in gluma mai in serios incerc sa-i dau de inteles sentimentele mele. Si m-a sarutat…ne-am sarutat.
Cu timpul, relatia noastra s-a apropiat tot mai mult si am ajuns in patul lui. Nu am regretat niciodata. Nu i-am cerut nimic in schimb, chiar daca stiam ca inima lui e in alta parte. Ne vedeam pe ascuns la el, pastram distanta la servici, era un secret numai de noi stiut.
In cateva saptamani, fata de care era indragostit i-a dat de inteles ca nu va fi nimic intre ei, ca totul s-a terminat. L-am vazut distrus, suparat, amagit si cu ochii inlacrimati. Si atunci am realizat ca eu nu insemn nimic pentru el. Insa totusi, am fost acolo, partasa la durerea lui, oferindu-i un umar de prieten pe care sa-si planga oful. L-am sarutat, alinat, alintat, am facut tot ce am crezut ca e mai bine ca sa uite. Pana cand l-am rugat sa-mi dea o sansa. Iar el m-a refuzat, spunandu-mi ca sunt mica, ca nu are ce sa-mi ofere pe termen lung, ca va imbatranii si-l voi lasa pentru altul mai tanar.
Am rupt relatia…am plans nopti si zile. Mi-a rupt sufletul si m-am hotarat sa ma razbun. Asa ca, stiind ca nimeni nu stie de noi, am inceput sa flirtez cu prietenul lui cel mai bun. O sa-i spun Vlad. Vlad, un barbat mai mare cu 8 ani ca mine, frumos, atent, singur. Si uite asa, fara sa-mi dau seama de jocul in care intrasem, am oficializat relatia. Pot sa spun ca m-am atasat de acest barbat, un barbat dulce si sufletist, care nu merita sa i se intample nimic rau in viata. Jocul a continuat in urmatoarele luni si nevazand nicio schimbare de la EL, am decis sa-mi dau o sansa si sa incerc sa-l uit. Si cu toate ca ne vizita, ca vorbeam ca niste amici buni, pastram distanta.
Eu am vrut sa fiu o mamica tanara si asa a fost. M-am casatorit cu Vlad si la 21 ani aveam deja primul pui mic in brate. La nunta mea si la botezul puiului meu cel mare, precum si la puiul cel mic, EL a stat numai cu paharul in mana. Am crezut ca l-am uitat, ma atasasem atat de tare de sotul meu, aveam un copil, eram fericita, nu-mi lipsea nimic.
Dupa botezul puiului mare, EL m-a prins singura si a inceput sa vorbeasca de trecut: ca el nu m-a uitat, ca a facut greseala vietii ca m-a lasat sa plec, ca ma vrea sub orice forma, etc. Si n-am simtit nimic. Adica, i-am spus clar si raspicat ca am o familie si sa ma lase in pace. Si asa a facut…chiar daca venea pe la noi si ramaneam singuri, nu mai aducea aminte de nimic.
Pana cand…intr-o zi am avut socul vietii: EL avusese un accident foarte grav cu masina, intrase sub un tir…si nu se stie daca va supravietuii…am ramas blocata pe moment, rascolindu-ma un milion de sentimente. Sentimente ce le-am negat.
Din frica de a ma da de gol, am pastrat distanta si astfel am intrat in depresie. Zilele curgeau, nu stiam nimic de starea lui, sotul imi raspundea vag pentru ca nu stia nici el. A fost o perioada neagra, in care nu dormeam, plangeam pe ascuns, imi venea sa cedez si sa fug la spital sa vad ce se intampla. Gandeam doar „daca el moare, eu ce fac?”
Eram nervoasa, agitata, nimic nu ma mai multumea. Stiam ca avea un picior rupt, ca fusese operat si atat. Pana la urma am aflat ca era bine, nu mai era in pericol. Ajunsese acasa si trebuia sa se recupereze. A fost o perioada grea in viata lui, 2 ani in care s-a recuperat. Eu am fost fericita ca traieste.
Mi-am urmat cursul vietii si fiindca mi-am dorit doi pui mici, in 2012 a venit pe lume si fetita mea. Totul era pe fagas normal, relatia noastra era ok, eram amici. Eu cu Vlad aveam probleme, ne certam destul de des…dar ne impacam si simteam ca totul va fi ok.
Intr-o seara, EL si Vlad au stat la un pahar si s-au ametit un pic…Si facandu-se tarziu, l-am dus acasa. Cand am ajuns cu masina in fata blocului sau, m-a sarutat si mi-a spus ca ii e dor de mine. Si iar s-au rascolit sentimentele toate…si am ajuns sa-l sarut ca acum 6 ani…indragostita lulea.
La cateva zile, l-am rugat sa ne intalnim si sa vorbim de acest sarut. Ne-am intalnit pe ascuns, seara, in masina lui. L-am intrebat ce vrea de la mine si mi-a zis ca ar vrea totul, insa e constient de situatia noastra. E constient ca sunt maritata si ca Vlad nu merita. Insa nu se poate abtine.
Si sincer…nici eu…cand a avut accidentul mi-am dat seama ca-l iubesc. Il iubesc la nebunie. Si-mi doresc o relatie cu el, o relatie adevarata, cum nu am avut. Fara secrete. Mi-am ascuns iubirea, am crezut ca puii mei ma vor ajuta sa uit, ca daca am un sot ma va face sa ma indragostesc de el. Il iubesc pe Vlad, e un tata minunat, un sot perfect. Si nu merita nimic din toate gandurile mele. Si daca afla ca cel cu care sunt pe punctul sa-l insel e prietenul lui cel mai bun, il distrug. Si nu vreau asta. Si nici nu vreau sa fiu din nou…amanta.
Si iata-ma, prinsa in acest cerc din care nu stiu cum sa ies. Nu am motive sa divortez, cu bune cu rele e un barbat perfect si m-am obisnuit cu el, imi ofera siguranta. Insa EL nu sunt sigura daca poate sa-mi ofere. Insa il iubesc.
Va multumesc ca m-ati ascultat…e cam lunga povestea mea, insa sunt 6 ani pe care a trebuit sa-i rezum in cateva randuri.”
Related
comments