Viata de zi cu zi si secretele frumusetii lor

O curtezana onorata isi descrie astfel garderoba, citata de Lucas Dubreton: “Rochiile mele sunt de catifea si de matase tesute cu fir de aur, perle si pietre pretioase; am peste o suta de camasi de matase cu ciucuri de aur, si escarpeni, si ghete, papuci cu droaia; la gat port un colan care face cel putin doua sute de ducati de aur; am rufaria alba ca zapada si atat de multa, incat cine o vede ramane uluit; este imbibata de miresme rare si mie insami imi place sa fiu parfumata. Unde ma aflu eu nu se pot raspandi nici miasme vatamatoare si nici molipsiri, intr-atata raspandesc in juru-mi mirosuri suave.

Cum reusea o curtezana onesta sa capteze atentia unei persoane importante si, mai important inca, sa pastreze aceasta atentie? Ele aveau nevoie sa proiecteze o imagine care sa ii convinga pe acei barbati de faptul ca merita sa fie considerata egala lor si, deci, demna de a ocupa un rol important in viata lor. Reusea sa isi atinga acest scop folosindu-se de multele sale talente si de inteligenta sa.

Viata unei astfel de curtezane era una sofisticata si se baza foarte mult pe imaginea pe care aceasta reusea sa si-o creeze. E adevarat, ele se ofereau barbatilor – inclusiv sexual – dar accentul era pus pe faptul ca erau destul de inteligente si talentate artistic pentru a-i intretine pe acestia.  Iar aceste curtezane pretindeau o taxa pentru a petrece timpul cu ele, dar si una pentru conversatie.  In schimbul acestei taxe oamenii celebri care le vizitau pretindeau ca ele sa fie foarte inteligente si instruite. Printre admiratorii lor se numarau: Lorenzo de Medici, Michel de Montaigne, Rafael, Titian, unii dintre cei mai de vaza nobili, cardinali, duci si chiar si Regele Henric al III-lea, cucerit de catre Veronica Franco. Si chiar daca relatiile de dragoste dintre cele doua persoane se rupeau,  barbatii ramaneau vizitatori fideli, pentru inteligenta conversatiilor si pentru talentele curtezanelor de a compune muzica, a canta si a scrie poezii.

Si, chiar daca totul poate parea o poveste frumoasa in care curtezanele, femei educate si inteligente, se inconjurau de artisti, de oameni puternici si erau iubite si admirate, viata unor astfel de femei era si foarte periculoasa.  Conform cartii lui Margaret Rosenthal, ele erau expuse atacurilor violente din partea iubitilor gelosi, bolilor, umilintelor publice si chiar concedierilor si furturilor din partea servitorilor. Iar cei mai mari dusmani ai lor erau curtezanii cu care erau in competitie directa pentru banii si favorurile patronilor. Unii dintre cei mai duri adversari ai acestora erau Lorenzo si Maffio – pare un nume predestinat, nu-i asa? – nepotii patronului bogat al Veronicai Franco, Domenico Venier si Pietro Aretino. Acestia scriau versuri  – fie obscene, fie satirice – la adresa diferitelor curtezane si puteau chiar sa-i afecteze cariera. Si in timp ce Aretino arata o oarecare compasiune pentru acestea in versurile sale – se crede ca el era fiul unei curtezane, versurile lui Lorenzo si Maffio sunt obscene si chiar revoltatoare, scrie Rosenthal.  Defaimarea nu era singurul pericol pentru curtezane, pentru ca daca suparau  un barbat care nu trebuia suparat (de exemplu daca nu cereau voie patronului lor sa primeasca vizita unui alt barbat) ele erau rapite si pedepsite prin viol – existau doua posibile astfel de pedepse, fie “trentuno”, in care curtezanele erau violate de treizeci si unu de barbati, fie “trentuno reale” pedepsa la care participau 79 de barbati, dupa cum scrie Georgina Masson in cartea sa “Tullia de Aragon, curtezana intelectuala”. Oricum ar fi fost, taxele femeii scadeau, la fel si popularitatea sa si exista chiar si obiceiul ca fostii iubiti – sau barbatii respinsi – sa se razbune desfigurandu-le.

Unde au disparut curtezanele?

Celebra carte “The Honest Courtesan” – inspirata din viata Veronicai Franco  si scrisa de Margaret F. Rosenthal– a fost ecranizata cu un uluitor succes cu titlul “Dangerous Beauty”, avandu-i in rolurile principale pe Catherine McCormack in rolul Veronicai si pe Rufus Sewell in rolul iubitului sau Marco Venier. Cartea a provocat atat de multa valva incat exista femei – educate – care au decis ca isi doresc sa se “joace” de-a curtezanele venetiene. Astfel, doua femei si-au fondat un site Bella Donna Courtesans (www.belladonnacourtesans.com), care incearca sa readuca la viata o parte dintre obiceiurile si moda acelor vremuri, dar si o companie de teatru specializata in texte ale autorilor din acea epoca.

Nu degeaba se spunea, in acele vremuri, “daca italiencele nu le intrec pe frantuzoaice in ceea ce priveste frumusetea formelor, farmecul face din ele reginele lumii”.

4d64d9313ae0b_13731-1357986-4856313-9655325

feminis